You Are Here: Home » De interes » Prefectul George Iacob:,,Pentru prima dată, în România, Planul roșu a fost dat de la Călărași, într-un accident produs pe autostradă”

Prefectul George Iacob:,,Pentru prima dată, în România, Planul roșu a fost dat de la Călărași, într-un accident produs pe autostradă”

Print Friendly, PDF & Email

Județul Călărași are unul dintre cei mai longevivi prefecți în funcție, din țară. George Iacob a împlinit, în această lună, 5 ani de când conduce Instituția Prefectului.

   Nu au lipsit, în această perioadă de timp, aprecierile din partea reprezentanților guvernului, pentru modul în care echipa coordonată de prefect a făcut față unor situații limită.

   Multiplele avertizări sosite la Instituția Prefectului, precum fenomenele meteorologice extreme, accidente sau alte evenimente nedorite, l-au determinat pe prefectul George Iacob să creeze un grup pe facebook, Ne pasă de călărășeni, pentru a-i atenționa pe cetățeni, din timp, asupra situațiilor care apar.

    Pentru a cunoaște și lucrurile mai puțin vizibile din activitatea profesională și personală a unui prefect, ne-am propus să stăm de vorbă cu George Iacob, cel care a reușit să treacă, cu brio, testul timpului, în această funcție.

 Începem interviul cu un scurt istoric profesional. De cât timp lucrați la Prefectura Călărași?

George Iacob: În anul 2001 am fost numit director de cabinet, după care am trecut pe o funcție publică, în cadrul Corpului de Control al Prefecturii, unde am rămas până am fost numit prefect, în luna mai a anului 2012.

Când ați devenit prefect, ce vi s-a părut mai interesant și ce a fost cel mai greu de făcut?

George Iacob:  Cu activitatea Instituției Prefectului eram obișnuit, pentru că știam cum funcționează. Mai puțin obișnuit eram cu ieșirile în public, să vorbesc în fața oamenilor, de pe o altă poziție. Partea aceea mi s-a părut mai grea. Cea mai interesantă și cea mai plăcută activitate a fost când am putut ajuta copiii. Unele lucruri le-am făcut publice, altele nu, pentru că au fost și demersuri personale, dar și acțiuni în care a fost implicată instituția pe care o reprezint. Îmi amintesc cu plăcere de un moment, când un elev călărășean, din Oltenița, a obținut un rezultat deosebit și, într-o zi de sărbătoare, a venit la Călărași cu medalia de care era foarte mândru. A avut, totodată, posibilitatea de a adresa colegilor și călărășenilor un gând, iar la final a primit o sponsorizare, fiind cea mai mare sumă pe care o primise până atunci. Au mai fost și alte momente, care nu au fost făcute publice, pentru că nu mi-am dorit acest lucru.

Se spune că bărbații care au făcut armata se diferențiază, de ceilalți, prin disciplină, în primul rând. V-a ajutat armata făcută în anii de după liceu, în activitatea de prefect?

George Iacob:  Am apreciat câteva lucruri în calitate de soldat, ulterior, de gradat, despre ceea ce înseamnă responsabilitatea, disciplina și, probabil, mi-a folosit armata. Au fost experiențe pe care le-am trăit la 19 ani, lucruri bune care mi s-au întâmplat. Armata am făcut-o la transmisiuni, în București, și îmi amintesc că am avut și atunci niște performanțe frumoase. În activitatea actuală, lucrurile trebuie făcute riguros. Sunt termene, situații de urgență, care trebuie tratate cu rigurozitate.

Au avut loc foarte multe schimbări din funcție ale prefecților, făcute de guvernele care au ajuns la putere. Inclusiv în ceea ce va privește au existat nenumărate zvonuri, devenite știri în avanpremieră, că veți fi schimbat din funcție. 

Ce credeți că stă la baza longevității dvs., în  funcția de prefect?

George Iacob:   Nu am un răspuns exact la acesta întrebare, dar faptul că încă sunt în funcție, înseamnă că sunt oameni care apreciază ceea ce fac.

Ați avut o perioadă plină de coduri meteo, dar și un Plan Roșu de intervenție, pentru cel mai grav accident produs pe autostradă, dacă este să ne referim la evenimente mai recente.

Cum arată ziua unui prefect, în astfel de momente?

George Iacob:   Astfel de momente nu sunt neapărat spectaculoase, dar au o încărcătură mare emoțională. Să luăm, de exemplu, perioadele de viscol în care nu neapărat cantitatea mare de zăpada crează probleme, ci oamenii resimt disconfortul prin faptul că se închid drumurile și se restricționează circulația. Vizibilitatea este redusă la 5 m, 10 m, și nu știi dacă acel cod va dura doar intervalul de timp anunțat. Dacă situația o impune, cu siguranță restricționezi segmente de drum, fie că vorbim de drum județean județean, național sau autostradă. Aștepți să treacă viscolul și acționezi imediat, dar cel mai important, în astfel de situații, este prevenția. Adică oamenii să știe cu ce ne confruntăm, pe ce perioadă de timp și să își limiteze deplasările, pe cât posibil. Drumurile nu le închidem că ne dorim, dar o viață este mai importantă decât toate celelalte lucruri.

Legat de acest lucru, aș adăuga  faptul că unul dintre obiceiurile pe care vi l-ați creat, a fost și acela de anunța cetățenii, atunci când au loc astfel evenimente, pentru a fi știute din timp.

George Iacob:   Cred că sunt singurul prefect din țară care a făcut lucrul acesta, de a ține la curent cetățenii, prin intermediul internetului și a grupurilor interesate de a prelua aceste informații. Am dorit, pe cât am putut, în absolut toate orele în care m-am aflat în activitate, în instituție, să dau cât mai multe informații, de îndată, cu tot ce se întâmplă în județul Călărași. Că a fost bine sau mai puțin bine, călărășenii pot spune. S-a întâmplat să nu intereseze informația dată și am simțit acest lucru pe teren, mai ales când te confrunți cu situația de a forța utilajele, pentru a-i scoate din zăpadă.

 Care vi s-a părut cel mai grav caz de a nu asculta un simplu sfat, de a sta liniștiți acasă pentru că este viscol, expunându-se nu doar pe ei, ca adulți, ci și pe copii?

 George Iacob:   Îmi amintesc de un caz, și nu cu plăcere, iar atunci mi-am spus, chiar dacă am regretat ulterior, că, dacă aș fi avut mai multe pârghii, familia respectivă ar fi fost decăzută din drepturile părintești. Despre ce a fost vorba? O familie aflată în tranzit, în județul Călărași, pe timp de cod portocaliu, care s-a transformat în cod roșu de viscol, avea doi copii minori, în mașină, cel mai mare puțin peste 2 ani. A păcălit, să spunem așa, barierele făcute de colegii mei de la Jandarmerie și de la Poliție, spunând că nu pleacă spre București, ci doar că merge până în satul vecin. La un moment dat, nu a mai putut înainta, mașina nu a mai dat randament, temperatura era scăzută sub 18 grade, iar situația devenise critică. Un primar care venea din sens opus a făcut eforturi substanțiale, pentru a reuși să ajungă la ei, după care i-a luat pe toți acasă la el. Și atunci întrebarea pe care ți-o pui este: care mai e responsabilitatea părinților, a adultului? Mi-a lăsat un gust amar, să fii părinte, să ai informația, din timp, de vreme rea, și totuși să-ți riști viața ta, dar mai ales a copiilor tăi, plecând la drum.

 În astfel de perioade critice, care a fost perioada cea mai mare de timp pe care ați stat-o la instituție?

George Iacob:  Cred că două zile și jumătate. Părăsesc biroul numai când nu mai pot lua decizii și nu mai pot face față, din cauza oboselii. Doar după ce trec momentele critice, plec și eu acasă, lăsând așezate lucrurile în urma mea.

Sigur familia este cea pe care o lăsați în planul secund, în fața activității profesionale. În luna ianuarie, cu puțin înainte de viscolul puternic care a fost de Bobotează, vi s-a născut mezina familiei. Nu ați putut să vă bucurați prea mult lângă familie, pentru că ați avut de gestionat un cod roșu de viscol.

 V-ați confruntat chiar cu un caz să deosebit, pe care vă las pe dumneavoastră să ni-l reamintiți.

George Iacob:   Fiecare caz este emoționant. Îmi amintesc de toate acele momente. E adevărat, pe 4 ianuarie am fost binecuvântați și cu o fetiță. Nu am apucat să o văd decât în ziua în care s-a născut, după care, abia la o săptămână, atunci când s-au liniștit lucrurile, am primit aprobare să merg la București, pentru a-mi aduce soția și fiica acasă. Este adevărat că în perioada de viscol noi încercăm să luăm legătura prin  instituțiile specializate, cu persoanele care au nevoie de dializă, cu mămicile însărcinate, aflate aproape de perioada de naștere, pentru că nu știm în cât timp putem ajunge la ei, pentru a le acorda primul ajutor. Am avut un caz deosebit, la Vâlcelele, unde o tânără mămică a născut, la domiciliu, și fiecare oră care trecea, ar fi putut pune în pericol, atât mama, cât și copilul. Necazul a fost că pe acea porțiune de drum, de la canton și până la Floroaica, zăpada era depusă pe carosabil în cantități mari, până la câțiva metri, iar viscolul era puternic. Au încercat să ajungă acolo câteva utilaje de la Drumuri Județene și de la Drumuri Naționale, de la Primăria Vâlcelele, au încercat să spargă dopurile de zăpadă, dar nu au reușit. Mașinile au rămas suspendate, era noapte și proaspăta mămică și fetița ei aveau nevoie de ajutorul nostru. Atunci mi-am amintit de un prieten, care are un utilaj, iar la acea ora târzie,  am apelat la el. Prietenul la nevoie se cunoaște, așa că a venit imediat, a pus utilajul în funcțiune, o șenilată, a ajuns la Floroaica, le-a preluat de la domiciliu pe mamă și pe fetiță, pe care le-a transportat la spital. Pentru astfel de momente, chiar merită tot efortul și e frumos când lucrurile au un final fericit.  http://actualitateacalarasi.ro/update-interventie-dificila-dupa-mai-bine-de-10-ore-tanara-mamica-si-fetita-nou-nascuta-din-satul-floroaica-au-ajuns-cu-bine-la-spital/

Le mulțumesc tuturor pentru reușita acelei misiuni, apreciată și de domnul ministru Arafat și, inclusiv, de doamna ministru de interne, Carmen Daniela Dan, care s-a interest, personal, de această situație.

La câteva zile, când lucrurile au revenit la normal, chiar le-am făcut o vizită la domiciliu, tinerei mămici și copilului.

 Din exterior pare că funcția prefectului este un pic mai departe de cetățean, dar în astfel de situații se simte cum partea umană completează sfera profesională.

George Iacob:   Cu siguranță, pentru că toți  ne doream acest lucru, ca misiunea să se încheie cu bine. La fiecare eveniment, la fiecare viscol, mi-am propus să nu înghețe nimeni, să nu avem niciun incident major, să nu avem niciun deces din cauza viscolului și, ca să spun așa, mi-am făcut aproape o deviză: În județul Călărași, nu moare nimeni, din cauza viscolului!

Avem o foarte bună colaborare cu ISU și cu celelalte instituții, Ambulanța, Jandarmeria, Poliția, cu cei de la Drumurile naționale si județene. Toți și-au făcut datoria.

În urmă cu câțiva ani, au fost situații când au fost găsiți dormind cei care trebuiau să degajeze drumurile. V-ați confruntat cu astfel de momente?

 George Iacob:   Nu, și vă spun și de ce. Toate lucrurile au fost pregătite înainte, le-am transmis administratorilor de drumuri să-și prevadă schimburi, pentru că nu este deloc ușor să stai opt ore într-un utilaj și este chiar o senzație pe care cei care aflați în trafic o cunosc: acei fulgi de zăpadă care îți intră în ochi, este acel alb care te obosește, o temperatura scăzută și nu poți cere atenție, doar de la o singură persoană. Nu este decât un om, care are grijă de acel utilaj. Și atunci, am spus în felul următor: trebuie să se lucreze în schimburi, pentru a manevra utilajul, ca omul care și-a luat în primire schimbul, să dea randament. O persoană obosită, manevrând utilajul, poate produce alte daune. Am avut în vedere acest lucru și am trecut cu bine peste această situație. Am verificat personal acest lucru, pe teren, atât cât de mult mi-a permis drumul, pentru că ar fi fost comic pentru presă să se audă că perfectul a rămas înzăpezit, în nu știu ce localitate. Dar am fost în verificări, în Călărași, pe drumurile județene, pe drumurile naționale, indiferent de oră, că a fost ora 2, 3 sau 5 dimineața, m-am întâlnit cu oamenii, am stat de vorbă cu ei, în dispecerat, m-am interesat de starea drumurilor, pentru că intră în atribuția noastră.

Cred că acesta este și unul dintre răspunsurile la întrebarea legată de longevitatea dumneavoastră, în funcția de perfect.

 George Iacob:   Vreau să vă spun că pentru acțiunile noastre, ale echipei de la Călărași, am fost apreciați în plină videoconferință, de către prim-miniștri ai României sau de către miniștri. Și am avut grijă să le transmit celor cu care am colaborat, pentru că nu numai George Iacob face aceste lucruri, ci am o echipă, iar rezultatele sunt ale noastre. Intrăm în cod împreună,  ieșim din cod tot împreună! Nu pot face nimic singur și nu este doar meritul meu.

Pentru prima dată, în România, Planul roșu a fost dat de la Călărași, într-un accident produs pe autostradă, cu multiple victime.

În accident a fost implicat un autocar și s-a soldat cu peste 40 de victime, cetățeni străini. Acela fost primul Plan Roșu dat în România. Am gestionat foarte bine acel moment și am avut aprecieri pentru modul în care s-a acționat. Pe autostradă, în dreptul localității Lehliu, s-a produs cel mai mare accident auto, din România, pe care l-am coordonat, tot noi,  la nivelul județului Călărași. Și pentru gestionarea acelui moment am fost felicitați, deși alți oameni, care nu cunoșteau procedurile, ne-au adus reproșuri. Important este, însă, ca noi să ne facem datoria corect, restul sunt amănunte.

Cu un astfel de program, întrebarea este: când ați fost ultima dată în concediu?

George Iacob:   În ultimii doi ani, mi-am luat concediu, dar pot spune că în niciun an nu mi l-am efectuat complet. Dacă ar fi să calculez zilele neefectuate de concediu, pe ultimii cinci ani, aș ajunge la 4-5 luni de zile, pentru că de fiecare dată au apărut alte și alte situații, care au trebuit prioritizate. Îmi doresc, la vară, să ajung pe litoralul românesc, o săptămână, pentru copiii mei, ca să se bucure de un plus de imunitate.

 S-a schimbat cu ceva activitatea pe care o desfasurați acum, comparativ cu perioada de început?  Și mă refer la responsabilități, bineînțeles.

 George Iacob:   Fiecare zi pe care o petrec la instituție este una specială, pe care o tratez corespunzător, cu multă seriozitate. Responsabilitatea în plus, față de perioada de început, o reprezintă familia. 

Sunteți mămică și știti ce înseamnă temperatura de 40 ° a copilului,  cum este să nu răspundă la un tratament, iar lucrurile astea sunt în plus, față de o zi a anului 2012, să spunem.

Câteva gânduri pentru călărașenii, care vor parcurge acest interviu.

 George Iacob:   Îmi doresc pentru călărășeni să le fie bine, să aibă o atitudine civică mai puternică, îmi doresc să avem reacții față de ceea ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru. Îmi doresc să nu trecem nepăsători pe lângă situații care nu ne plac și, ulterior, să căutăm doar autoritățile pentru a rezolva problemele respective. Îmi doresc multe, pentru cetățenii noștri.

Probabil cu aceste gânduri, și nu numai, ați creat grupul Ne pasă de Călărășeni.

George Iacob:   Da! Am ajuns să îl creez la propunerea unui coleg de-al dumneavoastră, din presă, și îi mulțumesc. M-a convins și faptul că postările nu îmi erau preluate de unele grupuri existente, fiind vorba strict de transmiterea unor informații de ultimă-oră.

Aveți și multe reacții pe care le primiți, pe acest grup.

George Iacob:   Am foarte multe aprecieri, dar eu nu postez informațiile pentru a primi like-uri sau aprecieri. Eu nu sunt în competiție cu nimeni. Am foarte multe discuții și în afara spațiului public, cu cetățenii, privind problemele care apar. Cu siguranță au fost și lucruri care nu mi-au plăcut și îmi pare rău că unii aleg să comenteze, fără să aibă de-a face cu postarea respectivă. Adică la o informație despre un cod, te trezești cu un comentariu care nu are nicio legătură cu ceea ce ai postat. Dar îl iau ca atare și dacă pot să răspund, răspund, dacă nu, nu! Și mai este încă ceva: unii cred că postările respective mi le face un consilier. Nu, toate postările le fac personal! Este adevărat că timpul nu-mi permite să preiau spre aprobare ce postează și alții, în grup, dar le fac atunci când am timpul necesar. Cu unele lucruri sunt de acord, cu altele nu, dar administrez contul.

Pentru că, îmi doresc să ne aducem, împreună, aportul la tot ce înseamnă viața noastră, de zi cu zi.

Domnule prefect, vă mulțumesc!

Număr de accesări 1.217

About The Author

Number of Entries : 1739

© Copyright 2011-2017, Actualitatea de Călăraşi, All Rights Reserved

Tracked by Hobo
Scroll to top